Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, fiind subiectul principal al sistemului public de garantare a depozitelor în Republica Moldova, are drept scop garantarea depozitelor persoanelor fizice din băncile licențiate de Banca Națională a Moldovei.
Fondul garantează depozitele în moneda națională și în valuta străină deținute de rezidenți și nerezidenți persoane fizice în toate băncile licențiate.
În sensul Legii Republicii Moldova nr. 575-XV din 26.12.2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar depozitul reprezintă orice sold creditor care rezultă din fondurile existente în conturile persoanelor fizice sau din situații tranzitorii create prin operațiuni bancare ce urmează a fi restituit de către bancă în condiții legale și contractuale aplicabile, precum și orice creanță, a unei persoane fizice, reprezentată printr-un titlu de creanță emis de această bancă. Nu sînt considerate depozite soldurile creditoare care servesc drept garanție operațiunilor efectuate de bancă în numele deponentului.
a) depozitele administratorilor băncii;
b) depozitele persoanelor fizice acţionari ai băncii care deţin minimum 1% din capitalul ei;
b1) depozitele foștilor deținători de cotă în capitalul social al băncii, ale căror acțiuni au fost anulate potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (3) din Legea instituțiilor financiare nr. 550/1995 și ale căror creanțe rezultante din această anulare nu au fost onorate;
c) depozitele soţilor şi rudelor de gradul întîi şi al doilea ale persoanelor consemnate la lit. a) , b) și b1);
d) depozitele persoanelor fizice terţe care activează în numele persoanelor consemnate la lit. a) , b) și b1);
e) depozitele persoanelor fizice ce deţin, în întreprinderi afiliate şi societăţi dependente, funcţii similare celor enumerate la lit. a) şi b);
f) depozitele persoanelor fizice care au obţinut de la aceeaşi bancă dobînzi sau alte avantaje financiare în condiţii preferenţiale;
g) depozitele persoanelor fizice în Banca de Economii S.A. la situaţia din 2 ianuarie 1992, atît cele în vigoare, cît şi cele reperfectate la data de 29 iulie 1994, luîndu-se ca bază soldul acestora conform situaţiei conturilor din 2 ianuarie 1992, care sînt deja garantate de stat prin Legea privind indexarea depunerilor băneşti ale cetăţenilor în Banca de Economii;
g1) depozitele persoanelor fizice în conturile de depozit deschise în conformitate cu Hotărîrea Parlamentului nr. 201-XIII din 29 iulie 1994 privind indexarea depunerilor populaţiei în instituţiile Băncii de Economii a Moldovei;
h) titlurile de creanţă la purtător;
i) depozitele declarate ilicite prin hotărîre judecătorească. Fondul suspendă plata depozitelor persoanelor fizice cărora li s-a intentat acţiune în instanţă privind legalitatea depunerilor, iar hotărîrea judecătorească nu a devenit definitivă;
j) toate instrumentele care intră în noţiunea de capital reglementat al băncii.
În cazul în care depozitele unei bănci licențiate devin indisponibile, Fondul garantează plata acestora fiecărui deponent, indiferent de numărul și mărimea lor sau monedă în care s-au constituit, PLAFONUL DE GARANTARE fiind de 20.000 (douăzeci de mii) LEI MOLDOVENEȘTI.
Plafonul de garantare reprezintă mărime absolută garantată a depozitelor unui deponent într-o bancă.
Depozitele în valută străină sînt garantate prin plata echivalentului lor în lei moldovenești la cursul oficial, de la data constatării indisponibilității depozitelor, al leului moldovenesc față de valuta străină respectivă.
Data indisponibilității depozitelor se consideră data de retragere a licenței și de inițiere a procesului de lichidare silită a băncii în legătură cu insolvabilitatea.
Mărimea obligației băncii față de deponent se calculează prin însumarea tuturor depozitelor acestuia, inclusiv a dobînzilor datorate și neplătite la data constatării indisponibilității depozitelor.
Dacă banca deține o creanță asupra deponentului, mărimea obligației băncii față de acesta se reduce cu mărimea obligației lui, expirate și neplătite, față de bancă.
În cazul unui depozit comun, partea fiecărui deținător stipulată în contract se ia în considerație la calcularea mărimii obligației băncii în funcție de plafonul de garantare. În absența unei astfel de prevederi în contractul de depozit, depozitul comun se împarte egal între deponenți.
În cazul în care depozitul este contractat în favoarea unui terț (beneficiar), acesta din urmă beneficiază de garanție dacă el este identificat ori identificabil înainte de data deciziei privind indisponibilitatea depozitului. În cazul în care există cobeneficiari, se aplică prevederile referitoare la depozitul comun.
Banca este obligată să comunice deponenților informațiile necesare referitoare la Fond, în special cele privitoare la tipurile de depozite garantate, la nivelul și modul de calcul al garanției, la condițiile și formalitățile ce trebuie îndeplinite pentru obținerea unei compensații din partea Fondului.