Schema de Garantare

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar (FGDSB), fiind subiectul principal al sistemului public de garantare a depozitelor bancare în Republica Moldova, are drept scop protecția deponenților și contribuirea la stabilitatea financiară a țării prin asigurarea compensării la timp a depozitelor garantate și acumulării resurselor necesare pentru rezoluția băncilor.

FGDSB garantează depozitele în monedă națională și în valută străină deținute de persoane fizice și persoane juridice, atât rezidente cât și nerezidente în toate băncile licențiate.

În sensul Legii nr. 160 din 22.06.2023 cu privire la garantarea depozitelor în bănci depozitul reprezintă un sold creditor rezultat din mijloacele bănești existente într-un cont sau din situații temporare ce derivă din tranzacții bancare normale și pe care o bancă are obligația să-l ramburseze în conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen și depozitele de economii, cu excepția unui sold creditor care întrunește una din următoarele condiții:
a) existența sa poate fi dovedită doar printr-un instrument financiar prevăzut la art. 4 alin (1) din Legea nr. 171/2012;
b) principalul nu este rambursabil la valoarea nominală;
c) principalul poate fi rambursat la valoarea nominală numai în temeiul unei garanții sau al unui anumit acord furnizat de bancă sau de o parte terță, inclusiv acorduri de subordonare (acorduri care prevăd că, în caz de faliment, satisfacerea soldului creditor se va efectua numai după satisfacerea creditorilor chirografari).

NU SUNT GARANTATE următoarele depozite:
a) fondurile proprii ale instituției membre, deținute de aceasta, sau depozitele unei entități juridice controlate de respectiva instituție membră;
b) depozitele plasate de alte bănci sau alte organizații licențiate ori autorizate de Banca Națională, de Comisia Națională a Pieței Financiare sau, în cazul băncilor străine, de o autoritate străină de supraveghere;
c) depozitele autorităților publice centrale sau locale;
d) depozitele declarate ilicite prin hotărâre judecătorească. Fondul suspendă plata depozitelor persoanelor împotriva cărora s-a intentat o acțiune în instanța de judecată privind legalitatea depozitelor respective până în momentul în care hotărârea judecătorească devine definitivă și irevocabilă;
e) depozitele ce provin din activități legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului, fapt confirmat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă;
f) depozitele ai căror deținători nu au fost sau nu pot fi identificați la data indisponibilității depozitelor respective;
g) titlurile de creanță, emise de instituția membră, și datoriile care decurg din acceptări proprii și bilete la ordin;
h) depozitele sau alte instrumente care contează pentru capitalul reglementat al instituției membre, conform legislației aplicabile.

În cazul în care depozitele unei bănci devin indisponibile, FGDSB este responsabil de compensarea deponenților din contul Fondului de acoperire a depozitelor bancare și până la nivelul de acoperire. NIVELUL DE ACOPERIRE constituie 100.000 (una sută mii) de lei moldovenești. Nivelul de acoperire este calculat per deponent și per instituție membră, indiferent de numărul de depozite deținute de deponentul respectiv, de mărimea și valuta acestor depozite. Depozitele în valută străină sunt garantate prin compensarea echivalentului acestora în lei moldovenești la cursul oficial al leului moldovenesc, stabilit de Banca Națională la data de indisponibilitate a depozitelor respective. Suma datorată unui deponent se calculează prin însumarea tuturor depozitelor acestuia, inclusiv a dobânzilor datorate și neonorate la data de indisponibilitate a depozitului. Deponenții au dreptul de a revendica direct de la bancă orice parte a depozitului eligibil care depășește nivelul de acoperire, iar FGDSB nu poartă nicio responsabilitate în privința acestor sume.

Următoarele depozite beneficiază de un nivel de acoperire egal cu 200% din nivelul de acoperire, pe o perioadă de până la 3 luni, după ce suma a fost creditată sau de la data la care depozitele respective pot fi transferate legal:
a) depozitele persoanelor fizice ce rezultă din tranzacții imobiliare privind bunuri imobile cu destinație locativă;
b) sume depozitate ca decontări sau compensații ce rezultă în urma divorțului, pensionării, concedierii, dizabilității, decesului;
c) depozitele persoanelor fizice ce rezultă din plata indemnizațiilor de asigurare sau repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune sau condamnare ilegală.

În cazul conturilor comune, la calcularea sumei depozitului garantat pentru fiecare deponent se ia în considerare partea soldului alocată fiecărui deponent. Cu excepția cazurilor în care este stabilit altfel în contractul de depozit, fiecare deținător cu drepturi depline al contului comun este prezumat că deține o parte egală din soldul acestui cont.

În cazul depozitelor plasate în beneficiul unei persoane terțe, drepturile de compensare se atribuie persoanei terțe, cu condiția ca acea persoană să fi fost identificată sau să poată fi identificată până la data de indisponibilitate a depozitului.

Data indisponibilității depozitelor se consideră data adoptării de către Banca Națională a Moldovei a deciziei de aplicare a instrumentelor de rezoluție sau de retragere a licenței și de inițiere a procesului de lichidare silită a băncii.

Instituțiile membre pun la dispoziția tuturor deponenților, existenți și potențiali, toate informațiile necesare cu privire la FGDSB, Fondul de acoperire a depozitelor bancare și cu privire la depozitele excluse. La încheierea unui contract de depozit, instituțiile membre sunt obligate să obțină de la fiecare deponent confirmarea recepționării informațiilor menționate anterior, conform formularului aprobat de Consiliul de administrație.

Extrasele de cont ale deponenților trebuie să conțină o confirmare explicită a faptului că depozitele sunt sau nu sunt depozite garantate. Confirmarea, precum și alte informații indicate în formularul aprobat de Consiliul de administrație trebuie prezentate de către instituția membră tuturor deponenților, cel puțin anual. În cazul deponenților care utilizează sisteme automatizate de deservire la distanță, informațiile prevăzute mai sus pot fi comunicate de către instituțiile membre doar prin mijloace electronice, cu excepția cazului în care deponentul solicită, în mod expres, să fie informat pe suport de hârtie.